Generatia Xanax fata cu reactiunea.

Nici nu mai tin minte cand am avut primul atac de panica. Oricum, asta se intampla acum multi ani. Intre timp, simptomele s-au agravat, eu somatizam din ce in ce mai tare, ajungeam la camera de garda a Spitalelor de Urgenta de cel putin 2 ori pe saptmana si experimentam trairi ce pot fi greu intelese & tolerate de cei apropiati.

Mi-am ”terorizat”, in tot acest timp, cea mai buna prietena, care, cu un calm si o rabdare incredibile, reusea sa ma calmeze. Asta pana la urmatorul atac de panica. Am refuzat orice tratament psihiatric si am apelat la serviciile unui psiholog.

Astazi va fac cunostinta cu Irina Paraschiv, cea care m-a invatat sa imi controlez simptomele si care m-a scapat de cosmarul atacurilor de panica.

Maurice Munteanu: Ca orice anxios care se respecta, diagnosticat cu tulburare de panica, mi s-a intamplat, extrem de des, sa ajung la camera de garda, cu simptome fatale. Niciodata nu mi s-a recomandat sa fac terapie. Intotdeauna am fost indrumat catre psihiatru, respectiv catre un tratament medicamentos cu antidepresive si anxiolitice. De ce crezi ca se intampla acest lucru? De unde aceasta usurinta in a scrie retete cu medicamente care creeaza, pana la urma, dependenta?

Irina Paraschiv: In primul rand pentru ca e calea cea mai simpla pentru a tine simptomele “fatale” sub control. In al doilea rand, pentru ca foarte multi medici (in special ne-psihiatri) nu sunt foarte familiarizati cu studiile care atesta beneficiile psihoterapiei cognitiv comportamentale in tratarea starilor de anxietate si panica. Apoi, in general, in camera de garda, aceste medicamente – in general anxiolitice -, sunt prescrise pe termen scurt. Ele rareori provoaca dependenta daca sunt luate la indrumarea medicului specialist psihiatru si in combinatie cu o interventie psihoterapeutica.

Scopul final, in psihoterapia cognitiv comportamentala, este ca persoana sa isi poata controla singura simptomele, iar ele sa nu mai apara, asa incat nu vorbim despre dependenta de medicamente pentru a tine starile sub control.

MM: In momentul in care am ajuns la tine, eram, cumva, pe ultima suta de metri. Ma refer la o imensa epuizare psihica, datorata atacurilor repetate de panica care ma impiedicau sa traiesc, sa dorm, sa imi desfasor activitatile, etc. Ce inseamna, practic, psihoterapia cognitiv-comportamentala si care sunt sansele de ‘’vindecare’’ in urma sedintelor cu un psihoterapeut?

IP: Intr-adevar, ce descrii tu in materie de simptome sunt stari foarte des intalnite in practica. Sunt traite ca fiind foarte chinuitoare si afecteaza mult calitatea vietii. Psihoterapia cognitiv comportamentala a fost dezvoltata pe baza teoriei (foarte bine fundamentate stiintific) ca toate emotiile noastre sunt puse nu pe baza a ceea ce ni se intampla sau a ceea ce simtim, ci mai degraba pe cum interpretam noi toate aceste lucruri. Practic, ne simtim exact asa cum gandim. In psihoterapia cognitiv comportamentala se merge pe identificarea acelor “erori” in gandire care ne fac sa simtim emotii negative intense si disruptive (cu sunt panica, anxietatea, depresia, furia) si pe disputarea, contra-argumentarea acestora cu argumente logice, rationale si functionale, asa incat la final sa avem un set de instrumente rationale de a ne raporta la diferite situatii.

Mai plastic spus, sa zicem ca toate situatiile externe reprezinta un teritoriu, iar propriile noastre moduri de a ne raporta la acest teritoriu reprezinta o harta. Fiecare merge cu harta proprie in mana, orientandu-se prin teritoriu. Problemele incep atunci cand harta e “gresita”, adica modul in care vedem lucrurile ne duce in tot felul de locuri “nefericite” din teritoriu, moment in care pot aparea starile emotionale negative disruptive despre care vorbeam mai sus. Eficienta terapiei cognitiv comportamentale este foarte buna. Studiile arata o eficienta de peste 90% in cazuri de panica si anxietate, iar procentul se pastreaza ridicat si in cazul altor probleme sau tulburari.

De fapt, studiile de pana acum arata interventia cognitiv comportamentala ca fiind cel mai eficient si bine fundamentat tip de psihoterapie.

MM: Din ce in ce mai multi oameni experimenteaza atacuri de panica violente. Care sunt principalele simptome si cum ar trebui ele interpretate?

IP: Simptomele clinice ale unui atac de panica sunt: palpitatii, batai neregulate ale inimii, senzatie de nod in gat sau sufocare, transpiratii calde si/sau reci, ameteala, amorteala in extremitati, confuzie, simptome gastro-intestinale (voma, varsaturi, arsuri sau dereglari digestive), confuzie, senzatie de derealizare sau depersonalizare (mi se pare ca parca sunt “intr-un vis”), senzatie de lesin. Toate acestea se combina de cele mai multe ori cu o frica foarte mare, fie de infarct, atac cerebral, “nebunie” sau pur si simplu de ceva “foarte rau care se poate intampla iminent”. Un atac de panica are un debut brusc si de obicei nu dureaza mai mult de 15-20 de minute. Dupa aceea se poate instala starea de anxietate. In principal e important de stiut ca aceste simptome, in diferite intensitati si frecvente, pot fi intalnite toate o data sau diferentiat, in functie de tema centrala a temerii persoanei rspective. Mai mult, aceleasi simptome, la o intensitate mai mica, dar durata mai lunga, se pot intalni intr-o stare de anxietate.

Eu, ca specialist, imi dau seama ca pentru cineva care le experimenteaza e foarte dificil ca acestea sa fie tratate altcumva decat ca semn ca se intampla ceva rau cu persoana respectiva. Totusi, e bine de stiut ca oricat de “terifiante” pot parea aceste simptome si senzatii, ele nu sunt nicidecum periculoase. Sunt mai degraba consecinta secretiei bruste a adrenalinei, care ajungand in inima, da nastere unui cerc vicios de senzatii corporale.

Problema cea mai mare apare atunci cand nu sunt interpretate in acest fel, ci ca ceva periculos, iar, paradoxal, teama de a le mai simti inca o data declanseaza si secretia adrenalinei si deci si “cercul vicios”. Si de aici se poate instala cu usurinta tulburarea de panica si anxietate.

MM: Atacul de panica are o cauza genetica sau apare, pur si simplu, intr-un moment stresant din viata noastra?
IP: Studiile nu arata o cauzalitate genetica a atacului de panica si anxietatii – practic, daca parintii nostri s-au confruntat cu astfel de stari, sansele ca ele sa ni se transmita “ereditar” sunt minime spre 0. Literatura de specialitate spune clar ca educatia joaca rolul cel mai important. Aceste moduri irationale de a vedea lucrurile se invata – fie prin imitare de la parinti sau adultii semnificativi din viata noastra, fie prin invatare directa. Altfel spus, daca mama mea obisnuieste sa catastrofeze situatiile, atunci invatarea prin imitare e posibil sa ma faca si pe mine sa fac acelasi lucru.

Din punctul meu de vedere, educatia din experienta proprie joaca rolul cel mai important. Sunt de parere ca ne formam aceste “harti” de-a lungul vietii din diferite experiente, invataminte, etc, unele modalitati de a gandi ne sunt de folos la un anumit moment dat si asa, incet incet, folosindu-le “by default” in anumite situatii, ne formam harta. Care ajunge sa ne “pacaleasca” la un moment dat. Atacul de panica sau starea de anxietate poate aparea intr-un moment de “vulnerabilitate” – asa cum il descriem noi -, adica o situatie in care sunt mai obosit, mai surmenat, etc. Intr-un astfel de moment pot simti o stare de rau (poate fi deshidratare, cadere de calciu ori glicemie), asa cum poate simti oricine cateodata. Ei bine, o “citire a viitorului” cum ca mi s-ar mai putea intampla inca o data, combinata cu o “catastrofare” a starii de rau care ar putea veni, vor duce la declansarea unei reactii de frica in hipotalamus (zona creierului care se ocupa in principal cu generarea reactiilor rapide si de “supravietuire”). Acest lucru va duce la secretia de adrenalina in inima (in unicul scop de a o pregati pentru un eventual efort), ceea ce starneste senzatiile corporale neplacute in corp. Acestea pot speria foarte tare, si asa dezvoltam un atac de panica.

Citirea viitorului si catastrofarea, pe care le-am mentionat mai sus, sunt practic modalitatile din “harta” care, in combinatie, fac “reteta” perfecta pentru un atac de panica ca la carte si poate chiar pentru stari de anxietate.

MM: Care sunt cele mai simple metode prin care poti controla un atac de panica?

IP: In primul rand e important sa ne controlam respiratia. Respiratia rapida (hiperventilatia) duce la senzatia de ameteala si “pericol iminent de pierdere a controlului” – asa incat un bun control asupra modului in care inspir si expir e esentiala. Respiratul in punga e o varianta, alta ar putea fi inspirarea pe nas numarand pana la 5 si apoi expirarea pe gura cu numarat pana la 5, asa incat pulsul sa se regularizeze.

O alta varianta eficienta este distragerea atentiei. Avand in vedere ca panica e o emotie, deci cauzata de ganduri, iar atacul de panica practic inseamna o supra-monitorizare a senzatiilor corporale plus interpretarea lor eronata, o distragere a atentiei de la aceasta monitorizare va rupe legatura gand – emotie si panica se poate diminua.

Ce e important de mentionat aici este ca aceste tehnici sunt doar de scurta durata. Mai mult, in experienta mea, in cazul multor clienti cu care lucrez, starile ajung sa aiba o intensitate atat de mare, iar gandurile sa fie atat de prezente, incat nici distragerea atentiei nu mai ajuta.

In acelasi timp, dupa ce in sedinte incepem sa disputam gandurile irationale, nici nu mai recomand distragerea atentiei fara o contra-argumentare a gandurilor irationale, caci aceasta nu va face decat sa confirme ca starile sunt periculoase – ceea ce nu e adevarat.

MM: Mi se pare extrem de important ca oamenii sa inteleaga rolul psihoterapiei si sa apeleze la medicamente intr-o prima faza, si doar ca terapie ajutatoare, de scurta durata. Poti explica, pe scurt, ce presupun sedintele de psihoterapie?

IP: Prima sedinta de psihoterapie cognitiv comportamentala este una de evaluare. Aici, psihoterapeutul va incerca sa afle cat mai multe despre clientul sau – care sunt problemele , starile cu care se confrunta, de cat timp se confrunta cu acestea, etc. Este o etapa incipienta de adunare de informatii. Tot in prima sedinta, psihoterapeutul ii va explica clientului ce inseamna psihoterapia cognitiv comportamentala, care sunt ideile de baza si cam care ar fi strategia in continuare.

Mai apoi, din a doua sedinta, urmeaza o etapa in care clientul va lua contact cu principalele modalitati irationale de a gandi – practic “harta” despre care vorbeam. Acest lucru se poate face intre sedinte, prin materiale pe care clientul le va studia acasa. Tot in aceasta etapa se va alcatui o lista de obiective pe care clientul si psihoterapeutul isi propun sa lucreze impreuna. Aceasta parte e foarte importanta din mai multe puncte de vedere: 1. Ajuta clientul sa isi prioritizeze scopurile si psihoterapeutul sa il inteleaga mai bine. 2. Exista o agenda comuna de discutii, asa incat sedintele vor fi structurate si 3. Exista o modalitate de cuantificare a rezultatelor la finalul sedintelor.

In continuare, pe baza listei de obiective (care se poate modifica pe parcurs) si a materialelor studiate, se incepe lucrul la starile si scopurile clientului.

In fiecare sedinta se discuta situatii specifice, identificandu-se gandurile irationale si contra-argumentandu-se, formandu-se, incet incet, automatisme in gandire – “harti” rationale, logice si care ne vor ajuta sa ne controlam starile. Surpriza vine la un moment dat cand acestea deja nu mai apar sau apar la niste intensitati foarte mici.

E important de stiut ca psihoterapia cognitiv comportamentala este poate cel mai directiv stil de psihoterapie. Desigur ca lucrul in sedinte depinde mult si de stilul personal al psihoterapeutului, insa toate interventiile se fac pe baza unor protocoale psihoterapeutice foarte bine fundamentate stiintific.

Dupa fiecare sedinta vor exista sarcini pentru acasa – acestea au un rol foarte important caci ajuta practic la generalizarea a ceea ce discutam in sedinte in timpul saptamanii.

Sa nu uitam ca scopul acestui tip de interventie este ca in final clientul sa devina propriul psihoterapeut, asa incat exercitiile intre sedinte sunt foarte importante.

MM: Citeam recent un studiu care m-a ingrijorat teribil. Este vorba despre dependenta de Xanax si numarul din ce in ce mai mare de tineri care ajung sa nu mai poata trai fara acest medicament. Ce parere ai despre acest fenomen?

IP: Din pacate, acest lucru se intampla atat datorita lipsei unei educatii corecte despre sanatatea mentala, cat si datorita prejudecatilor referitoare la mersul la psiholog sau psihoterapeut. Consider ca dezvoltarea personala, sub forma identificarii unor stiluri de gandire care nu ne ajuta si nu sunt logice si schimbarea lor in unele functionale, ar fi bine sa fie inceputa inca din scoala generala sau liceu. S-ar putea preveni foarte multe situatii pe care le vedem peste tot la stiri…

Gandirea rationala si functionala e o abilitate care poate fi invatata si care ne aduce numai beneficii. Apelarea la medicatie psihiatrica se face atunci cand nu stiu ca exista si o alta cale sau nu sunt motivat sa o urmez, din diferite considerente.

MM: Din experienta ta de pana acum, cat dureaza sedintele de psihoterapie? In cat timp ne putem vindeca de aceste atacuri de panica chinuitoare?

IP: In general, protocolul cognitiv comportamental pentru panica si anxietate contine intre 15 si 20 de sedinte. Insa, e important de mentionat ca acest numar poate varia foarte mult in functie de mai multi factori: de cat timp exista acest tip de probleme, cum s-a facut fata pana acum, daca clientul ia in paralel si medicatie psihiatrica, cum arata mediul sau de sustinere – prieteni, familie, loc de munca, daca mai exista si alte afectiuni, etc.

Cateodata poate dura mai putin de 15 sedinte, cateodata mai mult. Important de stiut este ca de cele mai multe ori imbunatatirile se simt dupa aproximativ 5 sedinte.

MM: Care sunt cele mai frecvente fobii & simptome cu care se prezinta pacientii la cabinet?

IP: Cam 60 – 70 % dintre cazurile cu care lucrez se incadreaza, in general, in tulburarile de anxietate: de la anxietatea generalizata, pana la agorafobie, fobii specifice, anxietate sociala, de performanta sexuala, cu sau fara tulburare de panica. Apoi, stari de depresie, tulburari de alimentatie, tulburari obsesiv compulsive, precum si diferite tulburari de personalitate.

Ce mi se pare interesant este ca in ultima perioada a crescut si numarul celor care apeleaza la ajutorul meu si pentru dezvoltare personala, ajutor in gasirea de solutii la diferite situatii, etc; acest lucru ma bucura, caci arata o imbunatatire a increderii in psihoterapie.

MM: Bref, care este sfatul tau pentru o persoana care sufera de anxietate si atacuri de panica? Care este primul pas pe care trebuie sa il faca in lupta cu aceasta manifestare teribila si chinuitoare?

IP: Sa se adreseze unui specialist psihoterapeut si apoi, daca e cazul, unui psihiatru. Rareori aceste stari dispar de la sine – de cele mai multe ori se inrautatesc. Si sa nu uitam ca din ce exersez mai mult un stil de gandire irational, din asta el imi devine si mai familiar, “adevarat” si la indemana pentru a fi folosit mai departe, deci si interventia va fi mai anevoioasa.

Tschuss!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3 Comments
  1. Articolul tau…. a venit cand nu se putea mai bine.
    Multumesc!

    Cu permisiunea ta, iti voi scrie intr-o zi in privat.
    Cu drag,

    E.

  2. De cate ori nu am simtit rusine..aceeasi pacienta, aceiasi doctori suprasolicitati si nervosi din acelasi compartiment UPU, al aceluiasi spital judetean..
    Cu sufocare, mimand infarctul, ameteala, lesin..
    Si acelasi bilet de trimitere catre psihiatrie..
    Si siguranta faptului ca am in geanta acea pastiluta roz de 0,25 mg..care ma ajuta.
    Voi incerca respiratia..
    Mersi mult pentru articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

''Think before you speak. Read before you think.''
Fran Lebowitz

MĂ GĂSEȘTI PE