Ce a insemnat pentru mine comunismul

Plec de la premisa ca nu te poate acuza nimeni pentru niste emotii. In fond, proiectiile unui copil nu raman altceva decat niste proiectii. Sigur, habar nu aveam, in epoca, ca pe sub masa se facea trafic cu manuscrise. Atunci nu stiam ca nu te poti exprima. Dar asta nu inseamna ca nu (mai) am amintiri.

Pentru mine, comunismul inseamna permanentul alb, perfect, al bunicii mele, Alexandra, proiectat pe fosta cladire a imobilului Sabena. Mai inseamna rochia verde din matase pe care o purta mama, in seara aia de iunie, fix dupa ce o vazusem pe Diana Gheorghian performand in Rochia alba de dantela.

Comunismul mai inseamna seara cutremurului din ’86, momentele in care ne plimbam pe faleza din Olimp si eu nu intelegeam de ce tata o lua inainte si mama isi scotea brosa-fluture cu briliante, pe care o primise cadou, si pe care nu putea sa o expuna.

Comunismul imi aduce aminte de revelioanele de la Hotel Gaiser, la Timisu de Sus, unde aparea, inevitabil, Violeta Andrei, aceeasi Violeta care isi schimba de trei ori pe zi culoarea parului – fie mov, fie verde, fie roz.

Pentru mine comunismul mai inseamna serile alea de vara in care jucam, in fata blocului din Bd. Timisoara (fost Emil Bodnaras), Ratele si vanatorii, fara ca eu sa stiu ca fix atunci se puneau la cale niste atrocitati.

Tschuss!

 

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

''Think before you speak. Read before you think.''
Fran Lebowitz

MĂ GĂSEȘTI PE