Cartier aveti?

Cine ar fi crezut ca inocenta autentica te poate rapune atat de usor? Cum sa nu empatizezi cu spiritul naiv al celor mai nevinovate consumatoare de bijuterii? Cum?

Dar sa ma explic. Vineri, in jurul amiezii, ma aflam (cu treaba, ce credeati!) intr-un mall bucurestean de lux, nu spun care. Incercam sa imi infranez pofta de eclere si sa fac tot posibilul sa ocolesc cele doua locatii in care stiam sigur ca voi gasi tocmai eclere.

Pana la urma, pofta a invins si am plecat victorios in cautarea eclerului perfect. In timp ce negociam cu mine insumi, pentru ca oscilam intre un ecler cu ness si unul cu vanilie, privirea mi-a fost atrasa de o bufnita aurie care lucea intr-o vitrina. O bufnita mica, mica de tot si batuta in cristale colorate.

Mi-am adus aminte de colectia de brose-bufnita a unei prietene si am intrat in magazin sa aflu pretul, in ideea in care i-as fi cumparat bufnita cadou. Dar, pana sa ma dezmeticesc cum trebuie, in magazin a intrat un grup de tinere venite la cumparaturi in capitala. Am dedus asta din conversatia lor. Tinerele erau chiar tinere. Sa tot fi avut 22-24 de ani.

Una dintre ele, un fel de lider al grupului probabil, isi arunca geanta Hermes pe una dintre vitrinele de prezentare si, cu o voce sigura, dar calda, o intreaba pe vanzatoare: ”Bratari din alea fixe, cu suruburi, de la Cartier, nu aveti?”.

Morala: Nu avea incredere in cei care vor sa te cumpere!

Tschuss!

Foto: Capucine in fata magazinului Cartier / Place Vendôme, Paris, 1953 / by Jean-Philippe Charbonnier

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

 

''Think before you speak. Read before you think.''
Fran Lebowitz

MĂ GĂSEȘTI PE